Motive de plecat

Inca un motiv:


Cersetoria. Nu o suport, si nu cred ca o suporta multa lume, iar aici in Bucuresti a fost ridicata la rang de arta.

Parcagiul
Ai vazut locul de parcare dorit si te indrepti spre el. Dintre masini rasare ca o floricica de primavara el. E mustacios cu un pic de barba. E imbracat in pantaloni de stofa, blugi negrii, sau orice alta infatisare care sa nu para banala. Are pe el uneori o vesta reflectorizanta, o borseta, un chipiu pe cap ceva sa il faca sa para “un oficial”. Vine langa tine cu un pic de precautie si te intreaba cat stai. Cand il intrebi de bon iti spune ca e ok si ceva de acolo de o cafea, nu e nevoie de vreun bon. Asta pt ca nu are si nici nu reprezinta vreo institutie, e aici sa iti ceara bani pt ca ai parcat intr-o parcare publica si pari un pic cam fraier.
Bineinteles, pe strazile laturalnice personajul e reprezentat de tot felul de ciudati de la oameni ai strazii pana la puradei care roiesc in jurul tau tocmai cand tu te cauti de portofel, deoarece nu ai vrea o “cheie” pe masina ta.

Masinistul
Se plimba printre masini...
 e obisnuit sa traga gazele in piept. De obicei are un brat bagat pe la spatele bluzei si nu se sinchiseste foarte mult sa il ascunda. Iti vine pana la geam desi tu poate ii faci semn de la distanta ca nu ai sa ii dai nimic. Se lipeste cu mainile de geamul masinii, il abureste si te intreaba eventual si de o tigara “’mancati-as!”. Are o privire lunga cand se uita la tine si iti dai seama ca iti “scaneaza” interiorul. Realizezi si incepi sa te rogi ca urmatorul semafor sa fie verde...

Ratacitorul
“Nu va suparati, ajutati-ma si pe mine, sunt din Cucuietii de supt Deal, am venit pana la mama aici in Bucuresti ca e grav bolnava si am ramas fara bani de benzina sa plec inapoi”. Nu au o imbracaminte anume, dar “ataca” cand nu te astepti mai deloc. Iti si lasa impresia a fi oameni normali, cand colo vor doar pomana. Daca te oferi sa le cumperi 5 l de benzina, se blocheaza. Pai cum, el avea nevoie de BANI ca sa cumpere benzina. Si se blocheaza din nou.

Cantatorul
Apare in metrou cu un aer de taxi. Cauta singura bara libera, si oricum se vor elibera bari cand el si cu duhoarea lui se apropie de una. Se pune in fund, tine un caine vagabaond in brate si incepe sa cante: despre familie, despre cei doi frati ai lui, despre bolile tatalui, despre cum s-a prapadit mama si cum nu mai au venituri. Daca treci in urmatorul vagon o data cu el vei afla o cu totul alta poveste: avea o mama si un tata adoptiv, tata s-a prapadit de bolile mamei, cele 3 surori sunt singure, iar mama a dat-o in patima alcoolului. Singurul lucru care il mai intrerupe din cand in cand e paza metroului sau telefonul pe care il primeste de la un amic, si la care trebuie sa raspunda la ultimul model de iphone.

Bleah!