Motive de plecat

Inca un motiv:


Cersetoria. Nu o suport, si nu cred ca o suporta multa lume, iar aici in Bucuresti a fost ridicata la rang de arta.

Parcagiul
Ai vazut locul de parcare dorit si te indrepti spre el. Dintre masini rasare ca o floricica de primavara el. E mustacios cu un pic de barba. E imbracat in pantaloni de stofa, blugi negrii, sau orice alta infatisare care sa nu para banala. Are pe el uneori o vesta reflectorizanta, o borseta, un chipiu pe cap ceva sa il faca sa para “un oficial”. Vine langa tine cu un pic de precautie si te intreaba cat stai. Cand il intrebi de bon iti spune ca e ok si ceva de acolo de o cafea, nu e nevoie de vreun bon. Asta pt ca nu are si nici nu reprezinta vreo institutie, e aici sa iti ceara bani pt ca ai parcat intr-o parcare publica si pari un pic cam fraier.
Bineinteles, pe strazile laturalnice personajul e reprezentat de tot felul de ciudati de la oameni ai strazii pana la puradei care roiesc in jurul tau tocmai cand tu te cauti de portofel, deoarece nu ai vrea o “cheie” pe masina ta.

Masinistul
Se plimba printre masini...

Amintiri din copilarie

Am vazut destul de multe tari la varsta mea, iar pentru asta trebuie sa le multumesc parintilor. Am vazut Romania copil fiind impreuna cu ai mei, la bordul unui Olticit crem si a unuia albastru. Imi mai povesteste tata din cand in cand cum opream la marginea drumului in drum spre mare, sa luam o “lebenita” (pepene verde) pe care o imparteam la un popas pe marginea drumului, sau cum trebuia sa ne oprim te miri unde pentru un pipi caci pe atunci nu prea vedea benzinarii la colt de strada.


Imi aduc si acum aminte...