Am vazut destul de multe tari la varsta mea, iar pentru asta trebuie sa le multumesc parintilor. Am vazut Romania copil fiind impreuna cu ai mei, la bordul unui Olticit crem si a unuia albastru. Imi mai povesteste tata din cand in cand cum opream la marginea drumului in drum spre mare, sa luam o “lebenita” (pepene verde) pe care o imparteam la un popas pe marginea drumului, sau cum trebuia sa ne oprim te miri unde pentru un pipi caci pe atunci nu prea vedea benzinarii la colt de strada.
Imi aduc si acum aminte...
cat de suparat am fost cand tata a fost nevoit sa adoarma o ora in masina tocmai la Cernavoda cand eram atat de aproape de mare incat puteam simti in nari mirosul apei. Cum ma gandeam atunci cum poate sa adoarma, oare lui nu ii e dor de mare asa cum imi e mie? Sau cum mama ne dadea sandiwchuri facute in masina chiar de ea, in timp ce tata conducea. Si imi amintesc si acum ca daca rabatai bancheta din spate a Olticit-ului, puteai sa te ghemuiesti, sa te intinzi si chiar sa dormi daca iti doreai.
Sunt amintiri pe care le voi purta cu drag cu mine. Sunt amintiri pe care nu le-as fi avut daca ma nasteam in alta tara decat Romania
No comments:
Post a Comment